E observabila, o revolta mare la nivel planetar, asupra lipsei de PACE.
Insa, cati din revoltati, sunt in pace cu ei insisi?
De ce tot timpul avem pareri, asteptari, cerinte de la altii si in exterior, dar nu de la noi si interiorul nostru?
Omitand evidentul, ca intregul este suma tuturor compusilor si nu exista separare.
Daca vrem pace in exterior, primul pas si primul loc in care noi singuri, putem sa firm creatori ai acestei stari de pace, este cu noi insine si in noi insine.
Cum vom putea stii vreodata, ce este pacea, daca noi individual nu am invatat si aplicat ce este pacea?
Cum vom putea fi vreodata in pace, cu altcineva daca nu suntem in pace cu noi insine?
Cum vom putea vreodata, cere pace daca noi nu ne-am oferit pacea noua si altora?
Un frumos verset biblic spune in (Matei 7:5):
“Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”
Rezultatul tuturor locurilor micro sau macro, unde au loc “eruptii vulcanice” a lipsei de pace, este doar rezultatul tensiunii compusilor din “placile dectonice” a intregului lipsiti de pace, care contribuie colectiv la geneza vulanica.
Sanatatea, este si poate sa fie si ea studiata, tot ca “un loc” in care atunci cand nu suntem in pace, erup bolile si carentele. Cumulate si ele tot din tensiuni adunate in placile tectonice pana la eruptie.
Razboiul, este si el tot o boala, ce are psihosomatica sa, iar toti facem parte contribuabili energetic fiind la acelas intreg.
Daca undeva este razboi, daca undeva este boala, suntem toti responsabili.
Si putem face mai mult decat doar a privii, ca spectatori, critici si pareristi sterili!
Daca ne dorim si vrem un alt rezultat, constient sa ne aliniam, sa ne vindecam si sa ne impacam noi cu noi insine.
Aceasta este responsabilitatea si responsabilizarea individuala a omului treaz.
Sa se impaciuiasca cu el insusi, pentru o oglindire de impaciuire in exterior!
(1 Corinteni 9: 27) :
“Ci îmi lovesc corpul cu pumnii, și îl conduc ca pe un sclav, ca nu cumva, după ce le-am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat.”
Cu iubire,
Tu esti eu,
Eu sunt tu,
Iar noi unul.
