Omul Mecanic

Omul mecanic este acela, care a fost ingenunchiat de sistemul intunecat in care traim.

Sistem care doreste cat mai multi oameni mecanici, usor de controlat si tinuti in jugul fricilor programate.

Doar ca omul mecanic este un om mort.

Cu compasiune, zambesc mereu printre lacrimi, cand vad frica de moarte la cei din jur, cand ei de fapt, sunt deja, morti demult.

Iar cand rar, se gaseste suficient curaj si forta intr-un om, sa nu vrea sa faca nimic mecanic si tras la indigo cu marea multime adormita in somnul mortii.

Acest om devine o amenintare pentru sistem si intuneric, insa oxigen si lumina, pentru cei obligati (cu voia lor) sa respire doar dioxid de carbon.

Viata este menita sa fie traita in abundenta de oxigenare si lumina, in toate formele sale minunate….nicidecum in reziduul “obligatoriu” si nociv de dioxid de carbon.

Aveti curaj sa “respirati oxigen” prin constiinta voastra, privirea voastra, gandul vostru, zambetul vostru, inima, iubirea si sufletul vostru.

Nu va lasati transformati in omul mecanic, nu va lasati subjugati de nimic si nimeni.

Aveti curaj sa nu urmati masele hipnotizate in moarte, mult prea devreme, lipsite de curajul de a adresa intrebarea “de ce?”.

Doar prin curaj ramanem aliniati cu Dumnezeirea din noi toti, pana la capat….si nici capat nu exista…totul este infinit, implicit si noi.

Fara frica.

 

Cu iubire,

Tu esti eu,
Eu sunt tu,
Iar noi unul.