Digestia vs indigestia adevarului

Raioane peste raioane de cutii pline cu minciuna.

Toata planeta le foloseste, orbita parca de “evidentul” si anume ca este o minciuna “carata” pe cap, falnic si in mandrie.

Aparent banala vopsea de par, minciuna atat de incorporata la miliarde de oameni incat sunt imuni in a o traduce si reduce exact la ce este, o lipsa de adevar, o mascare a adevarului si fuga de el.

Cineva mi-a spus o data: “Vanessa ai fire albe” …am raspuns zambind: “NU, sunt fire argintii scliplitoare, care doar imi aduc aminte ca voi pleca ACASA”.

Ma tot intreb, de ce face omul tot ce ii sta in putinta, doar sa uite ca are sa plece din acesta lume?

Pe cine crede ca inseala cu aceste deghizari de bal mascat?

Creatorul, Universul, Dumnezeu, oricare are fi cuvantul pamantean cu care rezonati, a decis sa existe aceste procese de reamintire, ca ne intoarcem acasa, suntem doar in deplasare, pentru un timp limitat.

Ce este atat de neconfortabil, in a purta toamna si culoriile ei in parul nostru, care ne aminteste evident ca totul este finit?

Este o industrie care ar putea hrani, daca nu rezolva, foametea la nivel planetar, pentru a putea transcende cu totii la urmatorul nostru nivel multidimensional.

Femeia, in procent majoritar, care o face pentru barbat, caci daca ar fi singura pe un varf de munte, nevazuta, nu i-ar pasa sa se minta si sa ii minta obsesiv pe altii cu toate culorile curcubeului pe cap, netraind la adevar asa cum este el….cel mai frumos, atunci cand este trait cu toata fiinta noastra.

Nu vom putea niciodata transcende colectiv, ca nivel de vibratie planetar, daca inca sunt frati si surori pe aceasta planeta, care nu au ce manca si mor de foamete si malnuritie, (intr-un numar mult mai mare decat moartea cauzata de acest virus cu iz de al 3-lea razboi mondial, insa nici o stare de urgenta nu a fost instaurata la nivel mondial sa ne hranim fratii si surorile.)

Da, parul ne albeste, ridurile incep sa apara iar “omul”, nu doar femeile, mai nou si barbatii se alatura cursei cot la cot cu femeia, face orice ii sta in putinta sa fuga de aceast adevar si insemnatatea sa.

De ce oare este atat de dificil si cine si ce din noi nu ne lasa sa imbratisam acest adevar Dumnezeiesc?

Ne nastem, e primavara.

Traim prima parte e vietii noastre, e vara.

Ne maturizam, incep sa apara firele argintii, e toamna.

Imbatranim, este tot mai aproape intalnirea noastra fata in fata cu Dumnezeu, e iarna.

Toate anotimpurile au frumusetea lor, asa cum este frumosul in tot si in toti, daca vrem sa il vedem.

Nu este nimic mai frumos decat naturalul si omul aliniat la adevarul Dumnezeiesc.

Daca vrem frumos, vedem frumos, daca vrem urat, vedem urat.

Este o alegere…una treaza sau una adormita.

As vrea sa vad toate raionele de vopsele de par/minciuni la cutii, disparute, iar toata industria sa isi canalizeze energia in a ajuta oamenii sa traiasca la adevar.

As vrea sa vad toti oamenii zambind, impacati cu adevarul, neacceptand nici o minciuna interioara sau exterioara sa le intineze fiinta.

As vrea trezirea tuturor din amnezia colectiva si alaturati Lui Dumnezeu in adevar si umilinta.

Este doar o calatorie, traiti-o in adevar si imbratisare a tot ce este oranduit de Dumnezeu.

Nu mai luptati sa mascati adevarul, caci nimic nu este si nu poate fi mai frumos decat acesta.

Purtati-va fiecare fir de par argintiu sclipitor, in stralucirea apropierii zilei de intalnire cu Dumnezeu.

Cu iubire,

Sora voastra cu fire argintii sclipitoare.

Tu esti eu,
Eu sunt tu,
Iar noi unul.